Parte de vorbire: s.n. (tc. înv.)
Origine: (tc. beylik)
1. conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în Țările Românești.
2. cumpărătură de oi făcută pe seama sultanului și mai mult cu de-a sila, pe prețuri stabilite dinainte; dare sau dijmă, mai ales în oi, plătită stăpânirii.
3. muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii.
4. (var.) beilâc, (pop) beilei.
Parte de vorbire: s.f. pl. (latinism)
Origine: (cf. lat. canaba, pl. canabae)
1. așezări omenești întemeiate în jurul castrelor romane.
2. spații situate în afara castrelor romane care găzduiau o populație civilă care trăia din schimburile sale cu armata.