aminoacetic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amino-acétique)

1. (chimie) se spune despre un radical chimic monovalent cu doi atomi de carbon, cuprinzând o amină (-NH2) și un carboxil (-COOH).
2. acid ~ = glicocol.

autocrat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. autocrate, gr. autokrates)

1. (conducător) cu puteri absolute; (monarh) absolut.

becquerelit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bécquerelite)

1. (chimie) mineral de tip oxihidroxid hidratat de uraniu și calciu cu formula chimică Ca(UO₂)₆O₄(OH)₆·8(H₂O).

calitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. qualité, lat. qualitas)

1. sinteza laturilor și însușirilor esențiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însușire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept.
5. (șah) diferența de valoare dintre un turn și un nebun sau un cal.

damă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dame, it. dama)

1. doamnă, cucoană.
2. de ~ = femeiesc.
3. femeie de moravuri ușoare, prostituată.
4. carte de joc pe care este desenată figura unei femei.
5. (la jocul de șah) regină.
6. (pl.) joc practicat pe o tablă ca cea de șah cu pioni sau discuri albe și negre.
7. scobitură în copastia unei ambarcații, în care se sprijină manșonul ramei.

dicarboxilic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. dicarboxylic)

1. (chimie) referitor la compușii cu un radical dublu carboxil (-COOH).
2. (sintagmă) acid ~ = combinație chimică cu două grupări carboxil în moleculă.