atletic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athlétique, lat. athleticus)

1. adj. referitor la atletism.
2. s. f. ~ ușoară = atletism; ~ grea = sportul cu halterele.

balansier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balancier)

1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor.
2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul.
3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2).

HALTER-, HALTERO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. halter/o/-, cf. gr. halteres „balansier”)

1. „haltere”.

halteră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. haltère)

1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră.
2. (pl.) sport practicat cu acest aparat; atletică grea.
3. (pl.) (prin ext.) exercițiu cu acest instrument (ex. a face haltere).
4. (pl.) (biol.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; balansiere.

halterofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. haltérophilie)

1. sport care vizează ridicarea de greutăți și haltere; sport cu halterele.

maestru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. maestro)

1. s. m. f. persoană cu calități excepționale și contribuții valoroase într-un anumit domeniu de activitate.
2. creator al unei școli sau al unui curent.
3. ~ al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă.
4. termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale.
5. (în trecut) profesor de lucru de mână, de muzică, desen, gimnastică etc.
6. nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere).
7. titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase.
8. ~ de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități.
9. s. n. registru de contabilitate conținând conturile sintetice, în care se înscriu operațiile economice și financiare grupate după natura lor.
10. adj. (mar.) cuplu-~ = cea mai lată parte a unei nave.