Dictionar

antipsihotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipsychotique)

1. (medicament) care permite controlul halucinațiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.
 

comițialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. comitialité)

1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.
 

delir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. délire, lat. delirium)

1. tulburare patologică a conștiinței, manifestată prin aiurări, halucinații etc.
2. (fig.) exaltare, extaz, frenezie, entuziasm excesiv.
 

epilepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épilepsie, lat., gr. epilepsia)

1. boală nervoasă manifestată prin accese de convulsii însoțite de pierderea cunoștinței și a sensibilității, halucinații etc.
 

halucina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. halluciner)

1. a avea halucinații.
 

halucinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hallucinant)

1. care provoacă halucinații.
2. (fig.) uluitor, impresionant.