Dictionar

Rezultate secundare (Harnic,):

Hărnicie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (harnic + -ie)

1. zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie.

2. manifestare de om harnic.

3. (anton.) lenevie, trândăvie.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Benedictin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bénédiction)

1. s. m. f. călugăr(iţă) dintr-un ordin catolic, care a desfăşurat o susţinută activitate în domeniul construcţiilor.

2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuţioasă şi de lungă durată.

3. adj. care aparţine benedictinilor.

4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.


Conştiincios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. consciencieux)

1. care este scrupulos; care este harnic, meticulos; care își face datoria; corect, cinstit.

2. care se străduiește se conformeze cu scrupulozitate cerințelor conștiinței morale sau profesionale.

3. care este făcut cu conștiință, cu aplicare și minuțiozitate; făcut cu scrupulozitate.

4. (antonim) neconștiincios.


Ganimede

Parte de vorbire: s.
Origine: (cf.. Ganimede)

1. (fam.) tânăr galant cu înclinaţii perverse.

2. chelner, paharnic.


Industrios, -oasă

Parte de vorbire: I. adj. (înv.); II. s.m. (înv.)
Origine: (fr. industrieux, lat. industriosus)

1. I. care demonstrează pricepere, dexteritate; harnic, laborios.

2. II. proprietar al unei întreprinderi industriale; industriaș.


Laborios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. laborieux, lat. laboriosus)

1. harnic, muncitor.

2. care necesită multă muncă, osteneală.

3. (despre stil) greoi.