Rezultate secundare (Harnic,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (harnic + -ie)
1. zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie.
2. manifestare de om harnic.
3. (anton.) lenevie, trândăvie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bénédiction)
1. s. m. f. călugăr(iţă) dintr-un ordin catolic, care a desfăşurat o susţinută activitate în domeniul construcţiilor.
2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuţioasă şi de lungă durată.
3. adj. care aparţine benedictinilor.
4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. consciencieux)
1. care este scrupulos; care este harnic, meticulos; care își face datoria; corect, cinstit.
2. care se străduiește să se conformeze cu scrupulozitate cerințelor conștiinței morale sau profesionale.
3. care este făcut cu conștiință, cu aplicare și minuțiozitate; făcut cu scrupulozitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cf.. Ganimede)
1. (fam.) tânăr galant cu înclinaţii perverse.
Parte de vorbire: I. adj. (înv.); II. s.m. (înv.)
Origine: (fr. industrieux, lat. industriosus)
1. I. care demonstrează pricepere, dexteritate; harnic, laborios.
2. II. proprietar al unei întreprinderi industriale; industriaș.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. laborieux, lat. laboriosus)
2. care necesită multă muncă, osteneală.