Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exarchat)
1. teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh; (în special) teritoriu periferic al Imperiului Bizantin, conceput în secolul al VI-lea, sub administrarea unui exarh; exarhie, exarhierie.
2. demnitatea de exarh; exarhie, exarhierie.
3. (var.) (înv.) esarhat, (înv.) exarcat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fratri- + /patri/arhat)
1. formă de viaţă socială în dezvoltarea comunei primitive în care legătura esenţială între membrii societăţii era determinată de gradul de fraternitate naturală sau prin adopţiune şi alianţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. hat-trick)
1. performanţă a unui jucător de fotbal sau hochei pe gheaţă constând din înscrierea a trei goluri sau puncte consecutive în acelaşi meci.
Parte de vorbire: s.n. (turcism înv.)
Origine: (tc. hatt-ı şerif)
1. ordin sau decret emis de sultan, de un mare demnitar otoman sau de un domn al Țărilor Române; (înv.) hat.
2. (var.) atișerif, hatișărif, hatișirif.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hathorique)
1. coloană ~ = coloană cu capitelul decorat cu patru capete ale zeiţei Hathor, în arhitectura veche egipteană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hattéria)
1. reptilă primitivă cu corpul şi capul acoperite cu solzi cornoşi, care trăieşte în Noua Zeelandă în viziuni şi duce o viaţă nocturnă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appréhender, lat. apprehendere)
1. (rar) a prinde, a pune mâna pe, a înhăţa.
2. (fig.) a se nelinişti înainte de ivirea unui pericol posibil, a se teme de...
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. cake)
1. sort de prăjitură englezească coaptă în forme, din aluat gros şi dulce cu ingrediente (nuci, stafide, rahat etc.).
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -érèse, cf. gr. hairesis „luare, smulgere, ridicare”)
1. „prindere, înhățare, luare”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Eternit)
1. (construcții) marcă înregistrată de azbociment, brevet depus de austriacul Ludwig Hatschek în 1900.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exarchat)
1. teritoriu asupra căruia se întinde autoritatea unui exarh; (în special) teritoriu periferic al Imperiului Bizantin, conceput în secolul al VI-lea, sub administrarea unui exarh; exarhie, exarhierie.
2. demnitatea de exarh; exarhie, exarhierie.
3. (var.) (înv.) esarhat, (înv.) exarcat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hathorique)
1. coloană ~ = coloană cu capitelul decorat cu patru capete ale zeiţei Hathor, în arhitectura veche egipteană.