Dictionar

Rezultate principale (Hazard.):

Hazard

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hasard)

1. întâmplare (neaşteptată).

2. joc de ~ = joc de noroc.

3. (fil.) lipsă de ordine în structura unor sisteme.

4. soartă, destin.


Rezultate secundare (Hazard.):

Hazarda

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hasarder)

1. refl a întreprinde ceva la voia întâmplării; a se aventura; a risca.


Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.


Aleatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.

2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.


Aventura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’aventurer)

1. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca.


Loterie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. loterie)

1. joc de noroc în care se trag la sorţi numerele câştigătoare; loto (2).

2. (fig.) noroc, hazard.


Rodomont

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rodomont)

1. om care se pretinde prepotent şi se lansează în acţiuni hazardate pentru a-şi dovedi superioritatea fizică.

2. fanfaron, temerar, lăudăros.


Taşism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tachisme, cf. tache – pată)

1. direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe, precum cele ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii.