Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)
1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (cf. germ. unsicherheit)
1. lipsă de siguranță; lipsă de securitate personală; (prin ext.) lucru, situații nesigure, îndoielnice, supuse hazardului.
2. stare de indecizie, nesiguranță.