Dictionar

Rezultate secundare (Hazlie,):

Anecdotă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puţin cunoscut din viaţa particulară a unei personalităţi.

2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârşit deosebit, neaşteptat.


Poantă

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. pointe)

1. partea cea mai hazlie, de efect, dintr-o anecdotă, epigramă etc.

2. vârful pantofilor de balet.

3. poziţie din baletul clasic, executată de balerine, pe vârful picioarelor.


Glumă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (sl. glumŭ, bg. gluma)

1. scurtă povestire plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie; (învechit) glumie.

2. vorbă care provoacă râs.

3. faptă hazlie.

4. a lua (ceva) în ~ = a nu lua ceva în serios.

5. a lăsa ~ (la o parte) = a vorbi serios.

6. a nu ști (sau a nu înțelege) de ~ = se spune (ca reproș) despre cineva care se supără când glumești cu el.

7. a nu-i arde (cuiva) de ~ = a fi supărat, indispus etc.

8. nu-i (de) ~ = e un lucru serios.

9. a se îngroșa ~ma = se spune despre o situație care a început ca o glumă și s-a transformat în ceva serios sau periculos.

10. în (sau din ori, rar de) ~ = fără intenții rele.

11. faptă hazlie, poznă, șotie, păcăleală.


Măscărnicie

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (măscăr[ie] + [jos]nicie)

1. vorbă, gest, purtare trivială; (înv.) măscăriciune.

2. vorbă sau faptă hazlie; (înv.) măscăriciune.

3. (var.) măscornicie.


Măscăriciune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (măscări + -ciune)

1. vorbă, gest, purtare trivială sau hazlie; (înv.) măscărie, (înv.) măscăritură.

2. lucru neserios; obicei, practică nelegiuită.