Dictionar

amuzant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amusant)

1. care amuză, provoacă veselie și râs prin cuvinte sau comportament; comic, hazliu.
2. care ocupă în mod plăcut mintea, care distrează.
 

comic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comique, lat. comicus, gr. komikos)

1. adj. propriu comediei, referitor la comedie.
2. care stârnește râsul; hazliu, vesel, ridicol.
3. s. n. categorie estetică, ceea ce provoacă râsul într-o operă dramatică.
4. s. m. actor care interpretează roluri de comedie.
 

facețios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. facetieux)

1. care iubește să spună sau să facă glume; glumeț, poznaș.
2. care are caracter de glumă; care ține de glumă.
3. care distrează, amuză; hazliu.
 

ilariant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hilariant)

1. care provoacă râsul general; hazliu; ilar, ridicol.
2. gaz ~ = gaz incolor, cu gust dulceag, anestezic general; protoxid de azot.
 

comicos, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (comic + -os)

1. I. care provoacă râsul; comic, hazliu.
2. II. actor de comedie; comedian, (înv.) comediant.
 

șăgalnic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (popular)  
Etimologie: (șagă + -alnic)

1. care face glume; înclinat să glumească; care provoacă râsul, hazul; glumeț, hazliu, (înv., reg.) șăgaci, (reg.) șăgos.
2. (var.) șegalnic.