Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. header)
1. (inform.) prima parte a unui fișier sau a unei înregistrări care descrie conținutul său; partea superioară sau textul scris în partea de sus a unei pagini, broșuri et cetera; antet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. en-tête)
1. indicaţie (tipărită) în partea de sus a unei hârtii, a unui plic, conţinând numele, adresa etc. ale unei instituţii, întreprinderi sau persoane; header.