Rezultate principale (Hemoglobină.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémoglobine)
1. pigment protidic roşu din sânge, având rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat.
Rezultate secundare (Hemoglobină.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbohémoglobine)
1. compus instabil care se formează în sânge, din bioxid de carbon şi hemoglobină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carboxyhémoglobine)
1. compus stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon şi hemoglobină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méthémoglobine)
1. pigment sangvin anormal, brun- deschis, datorat oxidării hemoglobinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oxyhémoglobine)
1. compus nestabil prin acţiunea oxigenului asupra hemoglobinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sulfhémoglobine)
1. hemoglobină modificată în cursul intoxicării cu hidrogen sulfurat sau cu sulfamide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbohémoglobine)
1. compus instabil care se formează în sânge, din bioxid de carbon şi hemoglobină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carboxyhémoglobine)
1. compus stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon şi hemoglobină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlorose)
1. anemie a fetelor tinere, cauzată de scăderea cantităţii de hemoglobină din sânge.
2. îngălbenire patologică a frunzelor, cauzată de distrugerea clorofilei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. globine)
1. substanţă proteică din sânge, bogată în aminoacizi, care împreună cu hemul formează hemoglobina.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. hém/o/-, hémat/o/-, -hémie, cf. gr. haima, -tos)
1. „sânge, hematii, hemoglobină”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hématie)
1. element component al sângelui, care conţine hemoglobină şi care transportă oxigenul şi bioxidul de carbon; globulă roşie; eritrocit.