Dictionar

hemoragie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémorragie)

1. scurgere de sânge cauzată de ruperea unui vas sangvin.
2. (fig.) pierdere a ceea ce este esențial pentru viața sau bogăția unei țări.
 

enterohemoragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. entéro-hémorrhagie)

1. (med.) hemoragie intestinală; hemoragie în intestin; enteroragie.
 

angioragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiorrhagie)

1. (med.) hemoragie la nivelul vaselor capilare.
 

apoplexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

1. pierdere totală a conștiinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
 

arterioragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arteriorragie)

1. (med.) hemoragie cauzată de ruperea unei artere; hemoragie a unei artere.
 

bronhoragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchorragie)

1. (med.) sângerare mai mult sau mai puțin severă din vasele care alimentează bronhiile; hemoragie bronhică.
 

cataclismic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cataclysmique)

1. cu caracter de cataclism.
2. referitor la un cataclism geologic, meteorologic etc.
3. care arată ca un cataclism, greu de oprit.
4. (med.) hemoragie ~ă = sângerare abundentă și dificil de oprit.
 

cerebroragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cérébrorragie)

1. (med.) hemoragie care apare la nivelul creierului, ca urmare a unui traumatism cranian sau sub forma unui accident vascular cerebral; hemoragie cerebrală.