Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affronté)
1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse faţă în faţă.
2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dragon)
1. animal imaginat cu cap şi aripi de vultur, gheare de leu, trup şi coadă de şarpe.
2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din şerpi încolăciţi.
3. şopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescenţe ale pielii ca nişte aripi.
4. peşte marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare.
5. ambarcaţie cu două vele de suprafaţă mare; velă triunghiulară suplimentară.
6. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta şi pe jos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)
1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor.
2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei.
3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente).
4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. héraldique)
1. adj. referitor la heraldică.
2. s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héraldiste)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. smalt, it. smalto)
1. sticlă colorată în albastru de oxidul de cobalt.
2. nume dat culorilor folosite în heraldică.