Dictionar

hernie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hernie, lat. hernia)

1. ieșire a unui viscer; organ din cavitatea în care stă în mod normal.
 

adipocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adipocèle)

1. hernie al cărei sac conține țesut gras.
 

bandaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandage)

1. fașă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susține o hernie.
3. fașă cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfășurările rotoarelor mașinilor electrice.
 

bubonocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bubonocèle)

1. hernie inghinal-pubiană incompletă.
 

cardiocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardiocèle)

1. hernie congenitală a inimii în abdomen.
 

cecocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. caecocèle)

1. (med.) hernie al cărei conținut este format din cecum.
 

-CEL

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -cèle, cf. gr. kele „umflătură”)

1. „tumoare, hernie”.