Parte de vorbire: s.
Origine: (hiberna)
1. stare de viaţă latentă a unor organisme în timpul ierbii; hibernaţie.
2. (fig.) inactivitate, lenevie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anabiose)
1. revenire la viaţă a unor organisme după o întrerupere a funcţiilor vitale prin hibernare; criptobioză.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. hiberner, lat. hibernare)
1. a fi în hibernare.
2. a petrece iarna având funcțiile vitale încetinite, într-o stare de amorțeală.
3. (informatică) a intra într-o stare de așteptare care economisește energie, păstrând starea activă stocată în memoria nevolatilă.
4. (fig.) a-și petrece viața în somnolență; a sta inactiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hibernal)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hibernation, lat. hibernatio)
1. hibernare.
2. ~ artificială = hibernoterapie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. invernale)
1. care este specific iernii, care are loc iarna; de iarnă, iernatic.
2. care este tipic iernii, sau care are caractere asemănătoare cu cele ale iernii.
3. (botanică) care crește sau înflorește iarna.
4. (zoologie) referitor la hibernare.
Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (ierna + -tură)
1. petrecere a iernii; iernare, iernat.
2. adăpostire și hrănire a animalelor domestice în timpul iernii; iernare, iernat.
3. stare de amorțeală în care petrec unele animale iarna; hibernare.