dihibrid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dihybride)

1. hibrid rezultat din dihibridare.

hibrid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. hybride, lat. hybrida)

1. I. (biol.) care provine din încrucișarea de soiuri sau specii diferite; rezultat prin hibridare; bastard, metis.
2. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite; din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie.
3. (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite.
4. (gramatică) se spune despre cuvinte formate din rădăcini luate din două limbi diferite.
5. (motor) capabil să funcționeze cu diferite surse de energie.
6. II. organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; plantă sau animal rezultat din hibridare; corcitură.

hibrida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. hybrider)

1. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda.

hibridare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hibrida)

1. încrucișare a două soiuri, rase, specii etc. de plante sau animale diferite; hibridație.

hibridație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hybridation)

1. acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; hibridare.
2. producția de plante sau animale hibride.
3. (biol.) încrucișare naturală sau artificială între doi indivizi (plante sau animale) din specii, rase sau soiuri diferite.
4. (genetică) metodă experimentală de studiere a legilor eredității.

hibridism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. hybridism)

1. însușirea de a fi hibrid, caracterul a tot ceea ce este hibrid; hibriditate.
2. (biol.) producerea de hibrizi prin încrucișare.
3. (lingv.) calitatea unui cuvânt alcătuit din elemente împrumutate din limbi diferite.

alopoliploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allopolyploïdie)

1. existența în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi de la diferite specii, prin hibridare.

amfidiploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphidiploïde)

1. care prezintă amfidiploidie.
2. (biol.) califică un hibrid între părinți sau între specii cu număr diferit de cromozomi.
3. (organism sau celulă) care are un set diploid de cromozomi de la fiecare părinte.

amfidiploidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphidiploïdie)

1. apariție în celulele somatice, în urma hibridării, a unor seturi de cromozomi diploizi, de la ambii genitori.

autoelectromobil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + electro- + mobil)

1. automobil care funcționează atât cu benzină, cât și cu energie electrică; automobil hibrid.

back-cross

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. back-cross)

1. (biol.) încrucișare a unui hibrid cu unul dintre părinți.

bastard, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (it. bastardo, germ. Bastard)

1. (copil) conceput în afara căsătoriei; nelegitim.
2. hibrid.