Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hybrider)
1. a încrucişa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda.
Parte de vorbire: s.
Origine: (hibrida)
1. încrucişare a două soiuri, rase, specii etc. de plante sau animale diferite; hibridaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hybridation)
1. acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; hibridare.
2. producția de plante sau animale hibride.
3. (biol.) încrucișare naturală sau artificială între doi indivizi (plante sau animale) din specii, rase sau soiuri diferite.
4. (genetică) metodă experimentală de studiere a legilor eredității.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. monohybrider)
1. (biol.) a încrucişa doi genitori din aceeaşi specie care diferă printr-un singur caracter ereditar.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN species-hybrid
4. DE Artbastard
5. RU межвидовой rибрид
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allopolyploïdie)
1. existenţa în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi de la diferite specii, prin hibridare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphidiploïdie)
1. apariţie în celulele somatice, în urma hibridării, a unor seturi de cromozomi diploizi, de la ambii genitori.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. bastardieren)
1. (agronomie) a încrucișa animale sau plante, de soiuri sau de rase diferite, pentru a forma hibrizi; a hibrida.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cacogenèse, cf. grec. kakos „rău” + genesis „naștere”)
1. dezvoltare anormală a unei structuri sau formații anatomice.
2. (nozologie) formare monstruoasă de la naștere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dihybride)
1. hibrid rezultat din dihibridare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (di1- + hibridare)
1. hibridare experimentală între genitori din două soiuri sau specii cu caractere diferite; dihibridism.