Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artère)
1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei reţele de distribuţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-rade)
1. lucrare destinată să prevină afuirile, plasată în amonte faţă de o construcţie hidraulică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cavitation)
1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parţial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereţii conductei prin care circulă lichidul.
2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.
3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hydraulique, lat. hydraulicus)
1. adj. referitor la hidraulică.
2. care funcţionează cu ajutorul unui lichid, acţionat de o pompă.
3. care rezistă la acţiunea apei.
4. s. f. ştiinţă care studiază mecanica lichidelor şi aplicarea lor în tehnică.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. hydraulicien)
1. inginer specialist în hidraulică.
2. specialist în instalații hidraulice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrocentre)
1. regiune bogată în ape şi energie hidraulică.