Dictionar

hidrogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrogène)

1. gaz incolor, inodor, insipid și inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziția apei.
2. ~ greu = deuteriu; ~ sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, sub formă de gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric.
 

hidrogen

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hydrogenium
2. FR hydrogène
3. EN hydrogen
4. DE Wasserstoff
5. RU водород
6. HU hidrogén
 

hidrogena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. hydrogéner)

1. a introduce hidrogen în molecula unei combinații chimice.
 

hidrogenază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hydrogénase)

1. enzimă bacteriană care catalizează procesul de activare a hidrogenului molecular.
 

hidrogenerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Hydrogenerator)

1. generator electric de curent alternativ, antrenat de o turbină hidraulică.
 

hidrogenoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrogénolyse)

1. reacție simultană de hidrogenare și de rupere a unei catene de atomi de carbon.
 

ortohidrogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orthohydrogène)

1. varietate alotropică a hidrogenului.
 

pH; concentrație în ioni de hidrogen

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pondus hydrogenii; concentratio ionum hydrogenii
2. FR concentration d’ions d’hydrogène; concentration d’ions d’hydrogènes
3. EN hydrogen ion concentration
4. DE wasserstoffionenkonzentration; wasserstoffionenexponent; pH-wert; wasserstoffionenzahl
5. RU концентрaция ионов водородa; концентрaция водородных ионов
6. HU pH, hidrogénion-koncentráció
 

alcoolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolate)

1. substanță organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.
 

alil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allyle)

1. radical etilenic monovalent derivat din propilenă prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
 

amidură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidure)

1. compus organic obținut din amoniac, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.
 

amină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amine)

1. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici.
 

amino

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amino)

1. radical monovalent rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului.
 

amoniac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniac)

1. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul.