Dictionar

Rezultate principale (Hidrogen.):

Hidrogen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrogène)

1. gaz incolor, inodor, insipid şi inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziţia apei.

2. ~ greu = deuteriu; ~ sulfurat = combinaţie a sulfului cu hidrogenul, sub formă de gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric.


Hidrogen

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT hydrogenium

2. FR hydrogène

3. EN hydrogen

4. DE Wasserstoff

5. RU водород

6. HU hidrogén


Rezultate secundare (Hidrogen.):

Hidrogena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hydrogéner)

1. a introduce hidrogen în molecula unei combinaţii chimice.


Hidrogenază

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. hydrogénase)

1. enzimă bacteriană care catalizează procesul de activare a hidrogenului molecular.


Hidrogenerator

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Hydrogenerator)

1. generator electric de curent alternativ, antrenat de o turbină hidraulică.


Hidrogenoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrogénolyse)

1. reacţie simultană de hidrogenare şi de rupere a unei catene de atomi de carbon.


Ortohidrogen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthohydrogène)

1. varietate alotropică a hidrogenului.


PH; concentraţie în ioni de hidrogen

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pondus hydrogenii; concentratio ionum hydrogenii

2. FR concentration d’ions d’hydrogène; concentration d’ions d’hydrogènes

3. EN hydrogen ion concentration

4. DE wasserstoffionenkonzentration; wasserstoffionenexponent; pH-wert; wasserstoffionenzahl

5. RU концентрaция ионов водородa; концентрaция водородных ионов

6. HU pH, hidrogénion-koncentráció


Alcoolat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolate)

1. substanţă organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.


Alil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allyle)

1. radical etilenic monovalent derivat din propilenă prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.


Amidură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amidure)

1. compus organic obţinut din amoniac, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.


Amină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amine)

1. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici.


Amino

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amino)

1. radical monovalent rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului.


Amoniac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammoniac)

1. gaz incolor, sufocant, cu miros înţepător, înecăcios, combinaţie a hidrogenului cu azotul.