Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydroxyle)
1. radical monovalent compus dintr-un atom de hidrogen şi un atom de oxigen; oxidril.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydroxylamine)
1. compus obţinut prin înlocuirea unui hidrogen al amoniacului cu un hidroxil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. hydroxylation)
1. adiţie a unei grupări hidroxil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalinité)
1. însuşire a unei substanţe de a fi alcalină.
2. concentraţie în ioni de hidroxili a unei soluţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolate)
1. substanţă organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. aldoxime)
1. combinaţie organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzoyl)
1. radical monovalent derivat din acidul benzoic prin eliminarea grupării hidroxil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydroxylamine)
1. compus obţinut prin înlocuirea unui hidrogen al amoniacului cu un hidroxil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. hydroxylation)
1. adiţie a unei grupări hidroxil.