Dictionar

hifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyphe)

1. filament care formează aparatul vegetativ (miceliul) ciupercilor.
 

hifă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hypha
2. FR hyphe
3. EN hypha
4. DE Hyphe; Pilzfaden
5. RU rифa
6. HU hifa, gombafonal, sejtfonal
 
 
 
 
 
 
 
 

bradifagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bradyphagie)

1. consum lent al hranei (nu este o patologie, ci pur și simplu un obicei alimentar care promovează digestia).
2. (antonim) tahifagie.
 

cistofor

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. cystophore)

1. (hifă) purtătoare de ciste, care conține un chist.
 

conidiofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conidiophore)

1. hifă sporiferă care poartă conidiile.