Dictionar

Rezultate secundare (Hindus.):

Hindus, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. hindou)

1. I. care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei; indian.

2. care ține de hinduism; propriu hinduismului; hinduist.

3. II. persoană care face parte din populația de bază a Indiei; indian.

4. persoană aparținând religiei brahmanice; hinduist.


Hindustană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hindoustani)

1. (limbă indo-europeană) vorbită în India şi în Pakistan, cu două variante literare: hindi şi urdu.


Castă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caste, port. casta)

1. (la hinduşi, egipteni şi la alte popoare orientale) categorie socială închisă, strict delimitată prin originea comună, ocupaţii, privilegii, cult religios etc.

2. (p. ext.) grup social închis care îşi apără cu stricteţe privilegiile; clan, clică.

3. ansamblu de indivizi în cadrul familiilor de insecte sociale (albine, furnici, termite) care îndeplinesc aceleaşi funcţii.


Gimnozofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gymnosophie)

1. practica unei secte hinduse care susținea asceza și interzicea purtarea oricărei haine; doctrina gimnozofiştilor.

2. mișcare și filozofie practicate în Europa și SUA de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului XX; practica implica nuditate, asceză și meditație.


Gimnozofist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. gymnosophiste)

1. filozof hindus, ascet şi mistic, care se caracteriza printr-o viaţă de o simplitate extremă şi prin dispreţul faţă de orice plăceri, faţă de durere şi de moarte.

2. ascet aparținând unei secte hinduse, ai cărei membri trăiau aproape goi și se dedicau contemplării și meditației.

3. (var.) ghimnozofist, gimnozof.


Hindi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. hindi)

1. una dintre variantele literare ale limbii hindustane, limbă oficială în India.


Hinduist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. hindouiste)

1. I. referitor la hinduism (religia brahmanică a Indiei care se bazează pe caste și care crede în existența unui principiu universal); hindus.

2. II. adept al hinduismului; hindus.


Indian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din India.

2. amerindian.

3. adj. care aparține Indiei; indic; hindus.

4. arta = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului.