Dictionar

hipertrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hypertrophie)

1. (med.) dezvoltare anormală a volumului unui organ sau a unui țesut, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv.
2. (fig.) dezvoltare excesivă, anormală, exagerată.
 

hipertrofie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hypertrophia
2. FR hypertrophie
3. EN hypertrophy
4. DE Hypertrophie; Überentwicklung
5. RU rипертрофия
6. HU hipertrófia, túltápláltság
 

hipertrofiere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. hipertrofia)

1. (med.) acțiunea de a (se) hipertrofia și rezultatul ei.
2. (med.) dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut într-un mod anormal, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv; hipertrofie.
 

pseudohipertrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pseudo-hypertrophie)

1. (med.) mărire a unui organ cauzată de o creștere a țesutului conjunctiv interstițial; hipertrofie falsă.
2. (miologie) creștere a volumului muscular datorită depunerii de țesut adipos sau remodelării țesutului conjunctiv al mușchilor.
 

adenomatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénomatose)

1. afecțiune prin hipertrofie glandulară multiplă.
 

adenomegalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénomégalie)

1. (med.) creșterea, dureroasă sau nu, a dimensiunii unui ganglion limfatic; hipertrofie ganglionară.
 

cheiromegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chéiromégalie)

1. hipertrofie a degetelor și a mâinilor.
 

dactilomegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dactylomégalie)

1. hipertrofie a degetelor de la mâini sau de la picioare.
 

encefalomegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encéphalomégalie)

1. hipertrofie a unei părți a encefalului.
 

-FIMĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -phyma, cf. gr. phyma „tumoare, excrescență”)

1. „tumoare, umflătură, hipertrofie”.