Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. histrion, lat. histrio)
1. actor de comedie la greci şi la romani; bufon.
3. (fig.) om ipocrit, şarlatan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. histrionique)
1. care se referă la histrion, de histrion.
2. care are nevoie să fie iubit, să fie în centrul atenției.
3. (fig.) ipocrit, fals, șmecher; cu gesturi ridicole.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. histrionisme)
2. (psihologie) comportament histrionic, atitudine psihopatologică a pacienților care caută să atragă atenția asupra lor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. histrionique)
1. care se referă la histrion, de histrion.
2. care are nevoie să fie iubit, să fie în centrul atenției.
3. (fig.) ipocrit, fals, șmecher; cu gesturi ridicole.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. histrionisme)
2. (psihologie) comportament histrionic, atitudine psihopatologică a pacienților care caută să atragă atenția asupra lor.