Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. homo)
1. denumire ştiinţifică a omului.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. homo faber)
1. (la Bergson) omul primitiv care îşi făurea singur uneltele necesare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. homo oeconomicus)
1. om conceput de economişti ca o fiinţă abstractă, încadrat în societate şi mânat de stimulul de a-şi satisface nevoile materiale.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. homo sapiens, omul inteligent)
1. individ din ordinul primatelor, socotit de Linné ca tip al speciilor umane.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. homos „egal, asemănător, același”)
1. „asemănător, identic, același”.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. homo-, homéo-, homoio-, cf. gr. homos, homoios)
1. „egal, asemănător, constant”.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. aphidés)
1. subordin de insecte homoptere care cuprinde păduchii de plante; afidieni.
2. (la sg.) insectă care face parte din acest subordin (var. afid).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphididés)
1. familie de insecte homoptere fitofage: păduchii de plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphidiens)
1. pl. grup de insecte din ordinul homopterelor: diferite genuri de păduchi de plante (filoxera); afide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allozygote)
1. homozigot al unei gene recesive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphigenèse)
1. amfigonie.
2. situaţie a unor homosexuali de a putea întreţine şi relaţii heterosexuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ataxie, gr. ataxia)
1. sindrom psihomotor caracterizat prin incapacitatea de a coordona mişcările.