Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homosexualité)
1. atracţie sexuală anormală faţă de persoane de acelaşi sex; inversiune sexuală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déviation, lat. deviatio)
1. abatere faţă de o direcţie normală dată.
2. ~ de sept = deformare a septului nazal.
3. (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură şi altă funcţie.
4. ~ sexuală = practicarea relaţiilor erotice între parteneri aparţinând aceluiaşi sex; homosexualitate.
5. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2).
6. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influenţa maselor de metal situate la bord.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. homosexuel)
1. (cel) care practică homosexualitatea; gay.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inversion, lat. inversio)
1. răsturnare, schimbare de sens, inversare.
2. ~ uterină = deplasare spre înapoi și evaginare în zona perimetrică a uterului; ~ sexuală = homosexualitate.
3. (mat.) transformare geometrică ce permite să se deducă dintr-o figură o altă figură, punct cu punct.
4. procedeu stilistic constând în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o frază.
5. (med.) ~ termică = creșterea temperaturii în raport cu înălțimea (invers față de situația obișnuită); ~ de relief = stadiu avansat de evoluție a reliefului când formele inițiale pozitive devin negative și invers.
6. (fot.) operație urmărind obținerea unei imagini pozitive pe însăși emulsia fotosensibilă folosită la fotografiere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monosexuel)
1. referitor la un singur sex; unisexual.
2. atras sexual de membrii unui singur gen (heterosexualitate sau homosexualitate exclusivă).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. saphisme)
1. atracție sexuală și/sau sentimentală exclusivă dintre femei; homosexualitate feminină; lesbianism, tribadism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sexe, lat. sexus)
1. ansamblu de caracteristici morfologice și fiziologice care diferențiază organismele animale și vegetale în masculi și femele.
2. fiecare dintre cele două categorii de oameni și de animale astfel diferențiate.
3. (la animale) ansamblu de caractere fizice (identice sau similare cu cele ale oamenilor) care diferențiază, la o specie, indivizii masculi și femeli și care permit reproducerea.
4. (la animale) ansamblu de caractere corporale externe care diferențiază masculul și femela.
5. (la animale) organe de reproducere.
6. (la plante) ansamblu de caractere care disting organele sau elementele de reproducere mascule (anterele, anteridiile etc.) și femele (pistilele, ovarele etc.) sau plantele care poartă aceste organe.
7. (la om) ansamblu de elemente celulare, organice, hormonale etc., care diferențiază bărbații și femeile și care le permit să se reproducă.
8. (la om) conformație specifică care face posibilă distingerea bărbatului și femeii prin semne fizice externe (caracteristici sexuale primare și secundare).
9. (la om) organele genitale externe implicate în actul sexual și procreație (penis și testicule; vulva).
10. (prin anal.) ceea ce evocă diferențele morfologice ale bărbatului și femeii, masculului și femelei (ex. desenul este sexul masculin al artei…).
11. calitatea masculinității sau feminității atribuite unui individ în conformitate cu un set de criterii fizice, psihologice, comportamentale, sociale (ex. slăbiciunea sexului ei).
12. (prin anal.) ceea ce evocă diferențele mentale dintre bărbat și femeie.
13. (mai ales la pl.) toate persoanele aparținând aceluiași sex.
14. ceea ce este relativ la relațiile carnale ale sexelor, la activitatea sexului ca organ al plăcerii; erotism, libidou, senzualitate.
15. (fam.) raport sexual; act sexual; împerechere; sexualitate.
16. al doilea ~ = sex feminin, feminitate, condiție a femeilor.
17. al treilea ~ = homosexualitate.
18. ~ul tare (sau viril) = bărbații.
19. ~ul slab (sau frumos) = femeile.
20. ~ legal = sex care este declarat la naștere și care apare în registrul stării civile.
21. fără ~ = fără un semn exterior vizibil de masculinitate sau feminitate.