Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commission, rus. komissiia)
1. colectiv însărcinat cu hotărârea unor imperative sociale sau pentru supravegherea unor activităţi ori evenimente.
2. ~ de judecată = organ obştesc de influenţare şi jurisdicţie.
3. organism internaţional sau organ al unei organizaţii internaţionale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décisoire, lat. decisorius)
1. (jur.) referitor la decizia voluntară.
2. (log.) care rezultă din hotărârea liberă a spiritului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dévouement)
1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.
2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.
3. (var. înv.) devoiement, devuement.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissuasion)
1. insistenţă (pe lângă cineva) pentru a-l face să-şi schimbe hotărârea.
2. ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilităţile.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dissuasif)
1. (despre argumente) care face pe cineva să-şi schimbe hotărârea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. entreprendre)
1. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru.