Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. assises)
1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran şi vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).
6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aventurisme, rus. avantiurizm)
1. spirit de aventură, tendinţă de a lua hotărâri pripite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. camarilla)
1. clică de curteni care influenţează, din interes personal, hotărârile unui suveran.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassation)
1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului.
2. (cont.) totalizarea operaţiilor privind scoaterea definitivă din uz şi din inventar a unui mijloc fix.
3. spargere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conférence, lat. conferentia)
1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei etc.
2. reuniune a reprezentanţilor unor state, organizaţii etc. pentru a discuta şi a lua hotărâri în anumite chestiuni.
3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor şefi de state sau de guverne.
4. for superior al unei organizaţii de partid, care se întruneşte pentru a dezbate probleme ale organizaţiei, a alege organele sale de conducere etc.
6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieţii politice, sociale sau culturale şi reprezentanţi ai presei.