jurisprudenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia)

1. totalitatea hotărârilor pronunţate de organele de jurisdicţie într-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal.
2. ştiinţa dreptului.

proces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. procès, lat. processus, it. processo)

1. mers, evoluție, desfășurare (a unui fenomen, eveniment etc.).
2. prefacere, transformare progresivă.
3. activitate desfășurată de organele judiciare în legătură cu soluționarea unei cauze.
4. pricină supusă spre soluționare unei instanțe judecătorești.
5. ~ -verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărârilor dintr-o ședință.

scrutin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scrutin)

1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc într-o urnă.
2. ansamblul operaţiilor.
3. mod de adoptare, prin vot, a hotărârilor la conferinţele internaţionale sau la sesiunile organizaţiilor internaţionale.

secretar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. secretarius, fr. secrétaire)

1. s. m. f. persoană care rezolvă lucrările curente de birou într-o întreprindere, într-o instituție administrativă sau științifică.
2. cel care redactează procesul-verbal asupra lucrărilor și discuțiilor în cadrul unei ședințe.
3. ~ de redacție = colaborator din redacția unei publicații sau edituri care centralizează și coordonează materialul pregătit pentru tipar.
4. cel care ține lucrările cuiva, care scrie (după dictare) corespondența cuiva.
5. persoană care face parte din conducerea unei organizații politice sau de masă și care conduce munca operativ, pe baza hotărârilor luate de organele colective respective.
6. ~ general = înalt funcționar însărcinat cu organizarea și conducerea unor adunări, organisme, societăți etc.
7. ~ de stat = înalt funcționar care conduce un departament ministerial; (în unele țări) ministru al afacerilor externe; cardinal însărcinat cu relațiile externe ale Vaticanului.
8. s. n. mobilă în care se țin scrisori, hârtii etc.

secretariat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. secrétariat)

1. funcție, titlu de secretar.
2. serviciu într-o instituție, întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie.
3. birou unde funcționează acest serviciu.
4. organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive.
5. organ al unui partid comunist sau muncitoresc care organizează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului.
6. denumire dată persoanelor însărcinate să întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe.

vot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vote)

1. exprimare a opiniei cetățenilor unei țări în legătură cu alegerea reprezentanților în organele de conducere.
2. opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop.
3. mod de adoptare a hotărârilor de către organele de stat, obștești etc.
4. ~ de încredere = vot prin care parlamentul se declară de acord cu politica sau cu un act al guvernului.