OK
X
decisiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. décisif, lat. decisivus)
1.
care
determină
luarea
unei
hotărâri
definitive;
hotărâtor.
determinant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. déterminant)
1.
adj.
care
determină;
hotărâtor;
determinativ.
2.
s.
m.
factor,
cauză,
relaţie
etc.
cu
rol
hotărâtor
în
producerea
unui
eveniment,
fenomen,
situaţie,
reacţie.
3.
(mat.)
simbol
compus
din
numere
aşezate
în
linii
şi
coloane
reprezentând
o
expresie
algebrică
şi
folosit
mai
ales
în
rezolvarea
ecuaţiilor.
4.
s.
n.
element
lingvistic
care
determină
alt
element.
determinativ, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. déterminatif)
1.
I.
care
determină,
care
este
de
natură
să
determine;
determinant.
2.
care
are
rol
hotărâtor
(într-o
anumită
situație,
într-o
clasificare
et
cetera);
decisiv.
3.
(gramatică)
care
determină,
specifică
sau
restrânge
sensul
unui
cuvânt;
determinant.
4.
II.
(gramatică)
cuvânt
sau
locuțiune
care
specifică
sensul
unui
cuvânt;
determinant.
hormism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. hormisme)
1.
concepţie
psihologică
care
atribuie
impulsurilor
instinctuale
un
rol
hotărâtor
în
activitatea
psihică
şi
în
comportamentul
oamenilor.
keynesism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. keynésianisme)
1.
doctrina
economică
a
lui
Keynes
și
a
adepților
săi.
2.
poziție
economică
conform
căreia
statul
ar
trebui
să
stimuleze
în
mod
activ
creșterea
economică
și
să
îmbunătățească
stabilitatea
în
sectorul
privat
prin
dobânzi,
impozitare
și
proiecte
publice.
3.
doctrină
economică
burgheză
modernă
care
limitează
procesul
reproducției
la
sferele
circulației
și
consumului
și,
susținând
că
venitul
național
și
gradul
de
utilizare
a
forței
de
muncă
ar
depinde
de
nivelul
cheltuielilor,
rolul
hotărâtor
în
creșterea
venitului
național
revenind
consumului,
consideră
că
statul
capitalist,
prin
politica
sa
fiscală,
de
credit
etc.
și
prin
combaterea
înclinației
spre
consum,
ar
putea
preveni
crizele
economice.
poporanism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după rus. narodnicestvo)
1.
curent
social-politic,
cu
implicații
literare,
apărut
în
România
la
sfârșitul
sec.
XIX,
care
considera
masele
țărănești
drept
elementul
de
bază
al
națiunii
și
factorul
hotărâtor
în
crearea
culturii
naționale,
recomandând,
pe
plan
literar,
crearea
de
opere
inspirate
din
viața
țărănimii.