decisiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décisif, lat. decisivus)

1. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor.

determinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déterminant)

1. adj. care determină; hotărâtor; determinativ.
2. s. m. factor, cauză, relaţie etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situaţie, reacţie.
3. (mat.) simbol compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor.
4. s. n. element lingvistic care determină alt element.

determinativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. déterminatif)

1. I. care determină, care este de natură să determine; determinant.
2. care are rol hotărâtor (într-o anumită situație, într-o clasificare et cetera); decisiv.
3. (gramatică) care determină, specifică sau restrânge sensul unui cuvânt; determinant.
4. II. (gramatică) cuvânt sau locuțiune care specifică sensul unui cuvânt; determinant.

hormism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hormisme)

1. concepţie psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică şi în comportamentul oamenilor.

keynesism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. keynésianisme)

1. doctrina economică a lui Keynes și a adepților săi.
2. poziție economică conform căreia statul ar trebui să stimuleze în mod activ creșterea economică și să îmbunătățească stabilitatea în sectorul privat prin dobânzi, impozitare și proiecte publice.
3. doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând că venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră că statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice.

poporanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după rus. narodnicestvo)

1. curent social-politic, cu implicații literare, apărut în România la sfârșitul sec. XIX, care considera masele țărănești drept elementul de bază al națiunii și factorul hotărâtor în crearea culturii naționale, recomandând, pe plan literar, crearea de opere inspirate din viața țărănimii.