Rezultate secundare (Hrăni,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alimenter, lat. alimentare)
1. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente).
2. tr. a aproviziona cu ceva necesar traiului.
3. a furniza cele necesare pentru funcţionarea unui motor, a unei maşini etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alimentation)
1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. animalculisme)
1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. argas)
1. gen de acarieni (căpuşe), paraziţi la om şi la animale, hrănindu-se cu sângele acestora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autotrophie)
1. mod de hrănire a organismelor autotrofe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer., sp. caracara)
1. şoim din zona tropicală a Americii, care trăieşte mai mult pe sol, hrănindu-se cu cadavre, şerpi, insecte şi moluşte.