OK
X
hrăpăreție
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (hrăpăreț + -ie)
1.
însușire
de
a
fi
hrăpăreț.
2.
lăcomie
de
bunuri
materiale;
rapacitate.
3.
faptă
de
hrăpăreț.
cupid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cupide, lat. cupidus)
1.
care
este
condus
de
o
dorință
violentă
și
nemoderată
de
a
poseda
(ceva);
lacom.
2.
apucător,
avid
de
câștig;
hrăpăreţ.
3.
(antonime)
generos,
dezinteresat.
rapace
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)
1.
lacom
de
bunuri
materiale;
hrăpăreţ,
apucător.
2.
(înv.;
despre
animale
și
păsări)
vorace,
lacom,
dornic
să-și
urmărească
prada;
de
pradă;
răpitor.
hrăpăreție
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (hrăpăreț + -ie)
1.
însușire
de
a
fi
hrăpăreț.
2.
lăcomie
de
bunuri
materiale;
rapacitate.
3.
faptă
de
hrăpăreț.