Dictionar

Rezultate secundare (Hulește;):

Hulitor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (huli + -tor)

1. (persoană) care hulește; defăimător; denigrator.


Zlocestiv

Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (slavon. злочєстивъ)

1. om care-l hulește pe Dumnezeu; hulitor, (învechit) hulnic.

2. persoană care vorbește de rău pe cineva; defăimător.