Dictionar

hotel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hôtel)

1. local unde se închiriază pentru o perioadă scurtă, care se numără în nopți (sau ore), o cameră pentru a locui acolo și mai ales pentru a dormi acolo.
2. casă mobilată care are facilități de un anumit confort, și oferă călătorilor, contra cost, cazare, servicii și uneori mâncare.
 

hotelărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hôtellerie)

1. profesie, meserie de hotelier; industria hotelieră.
2. mediul profesional al hotelurilor.
3. corporația hotelierilor; sectorul de activitate legat de exploatarea hotelurilor.
 

hotelier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hôtelier)

1. s. m. f. proprietar al unui hotel.
2. adj. în legătură cu hotelurile.
 

hotentot, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hottentot)

1. (locuitor) care aparține unor triburi de păstori nomazi din sud-vestul Africii.
2. (s. f.) limbă africană vorbită de hotentoți.
 

hoțește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (hoț + -ește)

1. în felul hoților; ca hoții; hoțiș.
2. (prin ext.) pe ascuns, pe furiș; hoțiș.
3. (fig.) ștrengărește.
4. (expr.) a frige (carnea) ~ = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jăratic.
 

bagajist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagagiste)

1. responsabil cu bagajele într-un hotel, într-o gară, într-un aeroport.
 

boy

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. boy, băiat)

1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri).
2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall.
 

cameristă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. camériste, sp. camerista)

1. (desuet) femeie care se afla în serviciul personal al unei doamne.
2. (hotelărie) angajată responsabilă cu facerea patului și curățenia camerei.
3. (fam.) fată în casă.
 

caza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. caser)

1. a instala într-un hotel, cămin etc. pentru un timp determinat.
 

crapulos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crapuleux)

1. care este în decădere, în mizerie morală; viciat, vicios.
2. hoțesc, tâlhăresc.
 

dispecer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dispatcher)

1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ și centralizat mersul producției într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor și al altor mijloace de transport în comun pe o porțiune anumită a liniei, repartiția energiei electrice etc.
2. funcționar care asigură primirea și repartizarea vizitatorilor în hoteluri.