Dictionar

Rezultate secundare (Hôte;):

Hotel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. hôtel)

1. local unde se închiriază pentru o perioadă scurtă, care se numără în nopți (sau ore), o cameră pentru a locui acolo și mai ales pentru a dormi acolo.

2. casă mobilată care are facilități de un anumit confort, și oferă călătorilor, contra cost, cazare, servicii și uneori mâncare.


Hotelărie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hôtellerie)

1. profesie, meserie de hotelier; industria hotelieră.

2. mediul profesional al hotelurilor.

3. corporația hotelierilor; sectorul de activitate legat de exploatarea hotelurilor.


Hotelier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hôtelier)

1. s. m. f. proprietar al unui hotel.

2. adj. în legătură cu hotelurile.


Hotentot, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hottentot)

1. (locuitor) care aparţine unor triburi de păstori nomazi din sud-vestul Africii.

2. (s. f.) limbă africană vorbită de hotentoţi.


Hoțește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (hoț + -ește)

1. în felul hoților; ca hoții; hoțiș.

2. (prin ext.) pe ascuns, pe furiș; hoțiș.

3. (fig.) ștrengărește.

4. (expr.) a frige (carnea) ~ = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jăratic.


Bagajist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bagagiste)

1. responsabil cu bagajele într-un hotel, într-o gară, într-un aeroport.


Boy

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. boy, băiat)

1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri).

2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall.


Cameristă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. camériste, sp. camerista)

1. (desuet) femeie care se afla în serviciul personal al unei doamne.

2. (hotelărie) angajată responsabilă cu facerea patului și curățenia camerei.

3. (fam.) fată în casă.


Caza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. caser)

1. a instala într-un hotel, cămin etc. pentru un timp determinat.


Crapulos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crapuleux)

1. care este în decădere, în mizerie morală; viciat, vicios.

2. hoţesc, tâlhăresc.


Dispecer

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. dispatcher)

1. tehnician sau sistem automat care coordonează operativ şi centralizat mersul producţiei într-o întreprindere, traficul portuar, mersul trenurilor şi al altor mijloace de transport în comun pe o porţiune anumită a liniei, repartiţia energiei electrice etc.

2. funcţionar care asigură primirea şi repartizarea vizitatorilor în hoteluri.