Dictionar

hublou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hublot)

1. mică deschizătură circulară în peretele unei (aero)nave.
 

huciui

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (formație onomatopeică)

1. a alunga găinile.
 

huertă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. huerta)

1. câmpie irigată, acoperită cu culturi bogate, în Spania.
 

hughenot, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hguguenot)

1. nume dat odinioară în Franța protestanților.
 

huilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. houille)

1. cărbune de culoare neagră, cu luciu sticlos și gras, compact.
 

hulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. houle)

1. mișcare ondulatorie a suprafeței mării, după, sau înaintea furtunii.
 

afrodită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. Afrodita)

1. (fam.) femeie foarte frumoasă; frumusețe, hurie.
 

antracen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracène)

1. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă.
 

apaș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apache)

1. (pl.) indieni din Texas.
2. derbedeu, huligan, bandit, hoț, tâlhar.
 

apotropaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apotropaïque)

1. (despre obiecte sau formule magice) destinat apărării împotriva duhurilor rele.
 

aristolohiacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristolochiacées)

1. familie de plante erbacee și arbuști: aristolohul.
 

babuvist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. babouviste)

1. I. referitor la babuvism sau la ideile politice ale lui Gracchus Babeuf (1760- 1797).
2. II. adeptul lui Gracchus Babeuf sau al babuvismului.
3. (prin ext.) susținător al egalității absolute între toți oamenii.