Rezultate secundare (I):
-elminţi
Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -helminthes, cf. gr. helmins, -nthos)
1. „viermi”.
A fortiori
Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)
1. care se impune cu necesitate.
2. (log.; despre raţionamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăţi există tot atâtea temeiuri.
A posteriori
Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a posteriori, din ceea ce urmează)
1. loc. adv. pornind de la datele experienţei.
2. adj. inv. (despre raţionamente, cunoştinţe) care provine numai din experienţă.
A priori
Parte de vorbire: loc. adj. și adv.
Origine: (lat. a priori, din ceea ce precedă)
Aboli
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abolir, lat. abolere)
1. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică).
Absolvi
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
A-, AN-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)
Aalenian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
AB-, ABS-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1. îndepărtare, separare, lipsă.
Abac
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Abaca
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Abacă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos