Dictionar

acromat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromat, germ. Achromat)

1. I. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromatic.
2. II. sistem optic căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
3. III. persoană care nu poate distinge culorile.
 

afolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affolé)

1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).
 

agregat 2

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (după fr. agrégé)

1. (în unele țări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.
 

amiantin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amiantin)

1. făcut din amiantă.
2. verzui-alb ca amianta.
 

amorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amorphisme)

1. stare a organismelor care, prin degenerescență, și-au pierdut forma specifică.
2. lipsă de orientare a complexelor macromoleculare.
 

anatoxină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anatoxine)

1. toxină care, atenuată prin căldură și formol, și-a pierdut toxicitatea.