Rezultate secundare (Iambic):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ïambique, lat. iambicus)
1. (despre versuri) format din iambi.
2. metru ~ = sistem de versificaţie având la bază iambul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacréontique)
1. (despre stil) lejer, graţios prin forme strălucite, dar superficiale.
2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cholïmbe)
1. trimetru iambic greco-latin, în care ultimul picior e un spondeu.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (di- + iamb)
1. (poezie) picior de vers grec sau latin, compus din doi iambi; dipodie iambică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. saturnien)
1. vers ~ = vers iambic de şapte silabe, în poezia latină arhaică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trimètre, lat. trimetrus)
1. vers antic din trei perechi de picioare iambice.