Dictionar

Rezultate secundare (Iambic):

Iambic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ïambique, lat. iambicus)

1. (despre versuri) format din iambi.

2. metru ~ = sistem de versificaţie având la bază iambul.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Anacreontic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anacréontique)

1. (despre stil) lejer, graţios prin forme strălucite, dar superficiale.

2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.


Coliamb

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cholïmbe)

1. trimetru iambic greco-latin, în care ultimul picior e un spondeu.


Diiamb

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (di- + iamb)

1. (poezie) picior de vers grec sau latin, compus din doi iambi; dipodie iambică.


Saturnin 1, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. saturnien)

1. vers ~ = vers iambic de şapte silabe, în poezia latină arhaică.


Trimetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trimètre, lat. trimetrus)

1. vers antic din trei perechi de picioare iambice.