Rezultate secundare (Iar):
Bestiar
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. bestiarius, fr. bestiaire)
1. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri.
2. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice.
Breviar
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bréviaire, lat. breviarium)
1. expunere sumară a unor principii sau probleme privitoare la un anumit domeniu.
3. carte de rugăciuni zilnice ale ritualului în biserica romano-catolică.
Caviar
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caviar)
1. icre negre preparate după diferite procedee.
Centiar
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centiare)
1. măsură subdivizionară pentru terenuri, a suta parte dintr-un ar.
Circumferenţiar
Parte de vorbire: s.
Origine: (circumferinţă + -ar)
1. compas pentru trasarea cercurilor.
Clasiar
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. classiarius)
1. soldat roman care făcea serviciul în flotă.
Abonat, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (vb. abona)
1. beneficiar al unui abonament.
2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.
Abrutiza
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abrutir)
1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.
Absenteism
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Absolutoriu, -ie
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.
3. act de absolvire a unei şcoli.
Acatectic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)
1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.
Accesibilitate
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)
1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.