Dictionar

iarnă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hiems; hibernum
2. FR hiver
3. EN winter
4. DE Winter
5. RU зимa
6. HU tél
 

hibernacul; seră de iarnă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hibernaculum
2. FR serre
3. EN glasshouse; greenhouse
4. DE Gewächshaus; Glashaus; Glashaus zur Überwinterung
5. RU теплицa; орaнжерея
6. HU telelőház, fűtés nélküli hajtató
 

altiport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altiport)

1. suprafață de aterizare special amenajată la mari înălțimi montane, în vederea practicării sporturilor de iarnă.
 

apreschi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aprés-ski)

1. gheată călduroasă care se folosește iarna, după schiat.
 

bora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., fr. bora)

1. inv. vânt de iarnă violent, uscat și rece, pe țărmul Dalmației.
 

CHIMO- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. chimo-, cf. gr. kheima „iarnă”)

1. „timpul iernii, iarnă”.
 

continental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. continental)

1. care aparține unui continent; referitor la continent.
2. climă ~ă = climă temperată, din interiorul continentelor, la latitudini mijlocii, cu mari variații de temperatură între vară și iarnă și cu ploi de vară; platou ~ = zonă submarină din apropierea coastelor.
 

hermelină

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (germ. Hermelin)

1. (zool.) mic mamifer carnivor din nordul Europei și din Asia (din familia mustelidelor), care seamănă cu nevăstuica și a cărui blană cafenie-deschisă devine albă iarna (cu excepția vârfului cozii care rămâne negru); hermină.