Dictionar

 

absolutoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)

1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligație.
3. act de absolvire a unei școli.
 
 

crabare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după germ. Kraben, engl. crabbing)

1. (industria textilă) operație de fixare a dimensiunilor țesăturilor de lână, prin scufundarea într-un bazin cu apă fiartă.
 
 

fricando

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fricandeau)

1. (gastron.) fel de mâncare preparat din bucăți de carne împănată cu slănină și fiartă înăbușit.
 

jambon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jambon)

1. șuncă din pulpă de porc sărată și fiartă sau afumată.