Dictionar

Rezultate secundare (Iasă):

Tiasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thiase, gr. thiasos)

1. (ant.) asociaţie religioasă grecească legată de cultul unui zeu, erou sau suveran.


Abis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.

2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.

3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.

4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.


Deregla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérégler)

1. tr., refl. a (se) deranja din funcţionarea normală, a ieşi, a face iasă din regimul normal; a (se) defecta.


Dezarticula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désarticuler)

1. tr. (med.; despre membre) a face iasă din articulaţie.

2. (chir.) a amputa la nivelul unei articulaţii.

3. refl. (despre oase) a ieşi din încheieturi.

4. a-şi pierde coeziunea, a se dezmembra.


Dezarticulaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désarticulation)

1. acțiunea de a (se) dezarticula și rezultatul ei; dezarticulare.

2. acțiunea de a face un os iasă din articulație.

3. acțiunea de a separa, de a desprinde elementele care alcătuiesc ceva; operație de separare a cuvintelor, a silabelor și a altor sunete ale vorbirii.

4. (prin ext.) faptul de a-și pierde coeziunea.

5. (var.) (înv.) dezarticulațiune.


Disloca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. disloquer, lat. dislocare)

1. tr., refl. a (se) urni, a (se) mişca din loc, a (se) strămuta, a (se) desprinde din întreg.

2. (despre oase) a scoate, a face iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa.

3. (despre trupe) a (se) mişca, a (se) porni dintr-un anumit loc.

4. a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat şi determinant.

5. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub acţiunea mişcărilor tectonice.


Echilibrist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. équilibriste)

1. specialist în echilibristică.

2. persoană care face exerciții în poziții în care echilibrul este greu de menținut; acrobat.

3. (fig.) persoană abilă, care ştie iasă dintr-o încurcătură cu ajutorul unor expediente, al şireteniei, minciunii etc.

4. (var.) (înv.) ecvilibrist.