OK
X
aniconic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (an- + iconic)
1.
(despre
religii)
fără
icoane;
(prin
ext.)
care
nu
recurge
la
reprezentări
figurate.
iconic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. iconique, engl. iconic)
1.
în
felul
icoanelor.
2.
referitor
la
imagine.
3.
cu
caracter
de
imagine
figurativă.
4.
(despre
semne)
caracterizat
printr-o
asemănare
cu
realitatea.
iconoclasm
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. iconoclasme)
1.
mișcare
social-politică
și
religioasă
a
nobilimii
militare
și
a
maselor
populare
din
Imperiul
Bizantin,
care
a
luat
forma
luptei
împotriva
cultului
icoanelor.
iconodul, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. iconodule)
1.
adept
al
cultului
icoanelor;
persoană
care
venerează
reprezentarea
figurativă
a
persoanelor
divine;
iconofil.
2.
(fig.)
cel
care
acceptă
integral,
fără
spirit
critic,
autoritatea
unei
valori
consacrate.
3.
(antonim)
iconoclast.
iconograf, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. iconographe)
1.
specialist
în
iconografie;
profesionist
responsabil
în
special
de
căutarea
ilustrațiilor
(fotografii,
desene
etc.)
pentru
publicații.
2.
pictor
care
pictează
icoane.
iconolatrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. iconolâtrie)
1.
adorație
a
icoanelor.