Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. iconique, engl. iconic)
1. în felul icoanelor.
3. cu caracter de imagine figurativă.
4. (despre semne) caracterizat printr-o asemănare cu realitatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iconoclasme)
1. mişcare social-politică şi religioasă a nobilimii militare şi a maselor populare din Imperiul Bizantin, care a luat forma luptei împotriva cultului icoanelor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. iconodule)
1. adept al cultului icoanelor; persoană care venerează reprezentarea figurativă a persoanelor divine; iconofil.
2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iconolâtrie)
1. adoraţie a icoanelor.