Rezultate secundare (Iconoclast.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. iconoclaste, gr. eikonoklastes)
1. partizan al iconoclasmului.
2. (fig.) cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepţii, personalităţi, care nu respectă tradiţiile.
3. (adj.) referitor la iconoclaşti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iconoclastie)
1. caracter, atitudine de iconoclast.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. iconoclaste, gr. eikonoklastes)
1. partizan al iconoclasmului.
2. (fig.) cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepţii, personalităţi, care nu respectă tradiţiile.
3. (adj.) referitor la iconoclaşti.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iconoclastie)
1. caracter, atitudine de iconoclast.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. iconodule)
1. adept al cultului icoanelor; persoană care venerează reprezentarea figurativă a persoanelor divine; iconofil.
2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. iconophile)
1. I. care adoră icoanele, imaginile.
2. II. adorator de imagini, de icoane; iconodul.