idealism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. idéalisme)
Etimologie: (fr. idéalisme)
1. orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, existența obiectivă, ca factor secund, derivat.
2. ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existenței, ca o realitate independentă de conștiința individului; ~ subiectiv = idealism care identifică spiritul cu conștiința individuală, negând existența independentă a realității materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectivă.
3. urmărire dezinteresată a unui ideal.
4. ~ fizic = denumire dată interpretării idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane.