Parte de vorbire: s.
Origine: (acron/ic/ + -ie)
1. lipsă de concordanţă între timpul real al evenimentelor şi cronologia ideală a narării lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (an1- + acronie)
1. discordanţă între timpul real al desfăşurării evenimentelor şi cronologia ideală a narării lor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma)
1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim.
2. principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii.
3. caz exemplar, model, prototip, situație ideală.
4. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt.
5. ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théorie, lat., gr. theoria, germ. Theorie)
1. ansamblu de ipoteze, legi și concepte organizate într-un sistem logic care descriu și explică un domeniu al realității obiective sau al conștiinței sociale.
2. ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică.
3. ~a literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc.
4. lecție de instruire militară.
5. cunoaștere speculativă, ideală, independentă de aplicații.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. idealiza)
1. transformat de gândire, după un ideal; mai frumos decât în realitate.
2. căruia i se atribuie calități excepționale; înfrumusețat, prezentat în formă ideală, superioară celei pe care o are în realitate.